Loneliness

Dormise mai toata ziua , deoarece nu prea putea sa iasa din casa din cauza soarelui.Picurii reci de ploaie se loveau de geamul ei , trezind-o intr-un final.Se ridica incet din pat , privind buimaca in jurul ei , schimbandu-se apoi intr-o pereche de blugi pe picior si un tricou pe corp ce ii punea sanii in evidenta.
Nu prea ii pasa ca ploua destul de tare afara , si asa nu va simtit frigul.Iesi din casa mare inchizand usa in urma ei si simtind pe piele lacrimile cerului.O lua la pas , fara o destinatie anume.Nici ea nu stia unde ar putea sa mearga , fiind trecut de zece noaptea.
Nici nu stiuse cand ajunse la portile mari de fier a cimitirului.Le dadu la o parte cu grija , incepand sa se plimbe printre morminte fara o directie anume.Era melancolica si obosita , vroia sa vaneze , dar nu pe o vreme ca aia.
Ofta , incepand sa isi muste buzele si asezandu-se pe banca de langa un mormand privind in gol lasandu-si mintea sa zboare aiurea.

Era deja intuneric, nici macar nu realizasem cum timpul zburase pe langa mine, nu facusem mai nimic toata ziua, doar incercam sa aflu lucrurile care nu imi dadeau pace de atatia ani, poate era mai bine sa nu le descopar? Am zambit ironic in coltul gurii, incepeam deja sa aberez chestii de genul: poate asa a fost sa fie... Dar nu, eu nu credeam in asa ceva, pentru mine erau concrete doar lucrurile dovedite si nimic altceva nu conta.
Am oftat insistent, observand ca ajunsesem in locul de unde plecasem si in acea dimineata sau mai bine zis dupa-amiaza caci trezitul devreme nu era punctul meu forte. Eram din nou in fata cimitirului. Oare el imi putea spune mai multe lucruri? M-am urcat pe portile masive din fier, asezandu-ma confortabil, stiam ca nu voi fi deranjat oricum, nimeni nu avea ce cauta la ora in cimitir in plus mai nimeni nu folosea intrarea din spate.
Mi-am intins trupul amortit, trosnindu-mi plictisit oasele, viata asta devenea din ce in ce mai lipsita de gust si culoare. Mi-am sprijinit barbia in palma si am inceput sa analizez cu atentie tot ceea ce ma inconjura, poate imi scapase ceva.
Peste cateva minute, picaturii mari si reci incepura sa paraseasca lent cerul intunecat, dar capatara destul de curand rapitate si abundenta. Hainele mele erau deja ude, tricoul negru imi statea strans pe corp, iar blugii nu parea atat de afectati. Imi placea ploaia, desi puteam simti melancolia plutind prin aer, era o senzatie oarecum necesara sau poate era un alt drog pe care viata ti-l aducea in cale.
Banalul meu monolog fu intrerupt de scartaitul enervant al portilor din partea opusa a cimitirului, se pare ca pana la urma mai exista si oameni cu ceva lipsa. Putea fi o ocazie buna sa ma distrez, m-am gandit cu un ranjet mare pe chip, insa acesta disparu imediat ce am simtit mirosul.
-Neah, plictisitor...e doar un vampir...

Ofta incet plictisita si se intinse pe banca si asa uda punandu-si bratul in fata ochilor pentru a nu o deranja ploaia.Nu avea chef de nimic , se vedea pe chipul ei ca era plictisita de moarte si ar fi dat orice sa se intample ceva interesant , dar nu , ea din toate orasele posibile il alesese pe cel mai plictisitor posibil.
-Viata handicapata...murmura nemultumita.
Isi cobori mana asupra tricoului ud si lipit de corpul ei , tragand putin pentru a nu o mai deranja atat de tare.Nici macar nu stia ce cauta in cimitir.Rude nu avea pe acolo si cel mai bun loc pentru a gasi pe cineva " viu " nu era si totusi gasea locul fascinant , dar fara sa isi dea seama si ea de acest lucru.